PREMIERĂ | “Să o aduci înapoi” (Interviu cu regizorii Danny & Michael Philippou)

“Să o aduci înapoi” (Interviu cu regizorii Danny & Michael Philippou)După hit-ul lor de debut Talk to Me, australienii Danny și Michael Philippou revin pe marile ecrane cu cel de-al doilea film regizat de ei, Bring Her Back / Să o aduci înapoi, în care aflăm povestea fraților Andy (Billy Barratt) și Piper (Sora Wong), sora lui, o fată cu deficiențe de vedere.Ei sunt preluați de către o mamă adoptivă excentrică, dar aparent iubitoare, Laura (Sally Hawkins, dublă nominalizată la Oscar), dar Andy și Piper descoperă însă că Laura și băiatul orfan pe care-l are în grijă (Jonah Wren Phillips) nu sunt ceea ce par a fi: Laura încă jelește moartea fiicei sale și ascunde un secret terifiant, mai tulburător decât orice și-ar putea imagina cei doi frați.Citește și:Anul 1989: o perspectivă asupra cotidianului din România, adusă la lumină după 35 de ani Gemenii Danny și Michael Philippou au debutat pe YouTube cu o serie de scurtmetraje de mare succes pe canalul lor RackaRacka. Trecerea la filme de lungmetraj a venit cu succesul filmului Talk to Me, care a avut premiera la Festivalul Sundance în 2023 și a devenit în scurt timp unul din cele mai apreciate horror-uri indie ale deceniului, aducându-le o mulțime de noi admiratori.Ne-am întâlnit cu Danny și Michael la Londra în timpul turneului promoțional pentru noul lor film și am discutat despre realizarea lui Bring Her Back, precum și despre felul cum au abordat ei procesul de creație a unuia din cele mai intense horror-uri din ultimii ani. Discuția a fost editată pentru claritate și concizie.Care a fost sursa inițială de inspirație pentru Bring Her Back?Danny Philippou: Sora prietenului nostru este nevăzătoare și, într-o zi, a vrut să meargă singură cu autobuzul. Membrii familiei s-au opus, le era teamă pentru ce s-ar putea întâmpla, însă ea își dorea foarte tare să devină independentă și asta încerca să le spună în acest mod.De aici ne-a venit inspirația pentru Bring Her Back și în toată perioada cât am lucrat la scenariu am discutat mult cu ea. La un moment dat, am întrebat-o dacă și-ar dori să poată vedea, dar răspunsul ei a fost că nu, pentru că așa cum se cunoaște pe sine, nu e bine să vadă tot ce este urât în lume. Mi s-a părut o observație foarte inspirată și m-am străduit să păstrez această idee în film.Când ați demarat lucrul la Bring Her Back? DP: Am început să lucrăm deja în timp ce filmam Talk to Me. De fapt, am lucrat în același timp la ambele filme, am scris scenariile alternativ.Michael Philippou: Când s-a lansat Talk to Me în cinematografe noi eram deja în pre-producție cu Bring Her Back și am lucrat încontinuu de atunci.Sally Hawkins strălucește, pur și simplu, în acest film. N-am mai văzut-o niciodată făcând așa ceva. DP: Am fost foarte încântați de faptul că am lucrat cu Sally. Aveam nevoie de o actriță puternică, iar Sally a reușit în toate rolurile ei (Blue Jasmine, The Shape of Water) să dea viață unor personaje foarte puternice, adevărate, reale.MP: Dar, în același timp, foarte diferite unul față de celălalt. DP: Am fost amândoi extrem de bucuroși că Sally avea să joace în filmul nostru horror, ba, mai mult, avea să interpreteze un rol negativ. Ea a citit scenariul, i-a plăcut foarte mult și, drept urmare, ne-am întâlnit pe Zoom…MP: A fost o întâlnire grozavă! Sally este o tipă foarte practică, foarte analitică, a văzut nuanțe ale personajului pe care nu le mai observase nimeni până atunci.De la Zoom-ul acela ne-am dat seama că ar fi nemaipomenită în rolul Laurei, dar nu ne venea să credem, totuși, că ar putea și accepta rolul. Dar ea a spus ‘Da’ și a urmat o experiență grozavă, pentru că am lucrat împreună extraordinar de bine.Atât Talk to Me, cât și Bring Her Back, sunt filme de gen centrate pe pierderi personale foarte profunde. Asta e ceva care rezonează cu voi, personal?DP: Sigur că da, experiența personală are în mod clar o influență asupra întregului proces creativ – este parte integrantă din tot fluxul de creație, ne exorcizăm pe noi înșine, într-un fel, vorbind despre experiențele acestea. Se pot explora foarte bine într-un film horror teme care, altfel, sunt incomode…Chiar înainte să începem producția am pierdut un prieten de familie foarte apropiat și pentru că eram deja la filmări nu am putut să procesăm mâhnirea pe care o simțeam, așa că toate emoțiile neprocesate s-au revărsat în film, cumva, și l-au schimbat, în sensul că unele scene care erau mai intense au devenit foarte triste… Da, Bring Her Back este un film mai personal, mai vulnerabil decât Talk to Me.Filmul începe și include apoi şi pe parcurs ‘found footage’ stilizat, foarte disconfortabil, care dă indicii despre un ritual care punctează aspectul supranatural a lui Bring Her Back. Dar la această mitologie se fac doar niște aluzii…DP: Ca și la Talk to Me, ne-am jucat și am creat o mitologie proprie. Avem volume întregi care descriu toată istoria din spatele poveștii din film – ritualul, cum a apărut înregistrarea, cine sunt cei din film. Am avut discuții întregi cu actorii despre toate amănuntele astea, iar publicul vede anumite aluzii la tot ce știm noi că s-a întâmplat mai înainte, deci toate elementele sunt acolo.MP: E vorba aici și de un alt fel de a procesa pierderea cuiva drag. Laura are filmările cu toate aniversările fiicei sale și vedem apoi felul ei neobișnuit de a îi jeli dispariția, prin faptul că vrea s-o aducă înapoi. Aceste detalii sunt în film şi totul e explicat, doar că nu explicit.Povestiți-ne despre distribuirea lui Billy Barratt și Sora Wong ca Andy și Piper.DP: Billy a făcut un rol extraordinar în Responsible Child (a câștigat un premiu International Emmy pentru Cel mai bun Actor în 2020). Este un star, este foarte talentat. Referitor la Sora, am căutat o actriță cu probleme de vedere, pentru că am vrut ca Piper să fie un rol jucat cât mai realist posibil. Am lucrat cu un agent de casting care a cercetat prin toată Australia, iar când am văzut proba de casting a Sorei am fost extrem de impresionați.MP: Cred că actorii sunt înzestrați sau nu cu talent, pur și simplu, indiferent de câtă școală au, iar Sora este extrem de talentată. Am lucrat foarte bine împreună, am construit scene foarte grele cu ea și am urmărit-o cum s-a transformat și a evoluat de la început și până la sfarşitul filmărilor, iar ea părea că la final este o altă persoană.Ar trebui menționat și Jonah Wren Phillips, care-l joacă pe Oliver, fiul adoptiv al Laurei, și care aproape le ia fața celorlalți. MP: Fiecare din actori este remarcabil în felul său, dar Jonah este cel mai multi-talentat și mai minunat copil de pe planetă. Cunoaște Muay Thai, este muzician, a jucat într-o grămadă de filme și toate astea la doar 10 ani.DP: Amândoi părinții lui sunt actori. Cel care îl joacă pe tatăl lui Andy și Piper (Stephen Phillips, pe care îl vedem la începutul filmului) este în viața de zi de zi tatăl lui Jonah. Ambii părinți au fost pe set și ne-au ajutat să-l ghidăm pe Jonah. A fost o experiență foarte creativă, aceea de a-i da viață lui Oliver.Cum s-a comportat Sally Hawkins în lucrul cu o distribuție atât de tânără?MP: Sally are o experiență îndelungată în lucrul cu actorii așa că ne-a sprijinit realmente foarte mult. Este o persoană caldă, deschisă, iar felul ei de-a fi i-a ajutat pe tineri să se adapteze.DP: I-a susținut cât a putut de mult, le-a dat sfaturi, rămânea în personaj și repeta cu ei, le dădea replica chiar și atunci când nu apărea în scenele filmate, până cand totul ieșea bine.Care a fost cea mai dificilă scenă de filmat?DP: Este o scenă în care Laura o scoate pe Piper afară, în ploaie, o scenă filmată dintr-o bucată, în care înconjuram piscina. Din punct de vedere logistic, a fost foarte dificil, am trecut fără oprire de la uscat la ud în timp ce se schimba lumina.MP: A mai fost și scena în care pisica trebuia să iasă din casă [râde]. Billy deschide ușa și pisica trebuia să iasă în fugă, dar a rămas pe loc și ne uitam neputincioși cu toții la ea. A durat ore în șir până am reușit să filmăm scena aia.DP: Da, ore în șir! [râde]Cum ați abordat componenta gore și celelalte momente șocante ale filmului?DP: Ne străduim să abordăm fiecare scenă cât mai practic posibil. Ne punem întrebarea: cum putem să filmăm ceva ce n-am văzut cu ochii noștri niciodată? Fiecare astfel de scenă este o provocare, dar ne și inspiră în același timp.MP: De asemenea, sunetul este un element foarte important. Scena cu Andy și Oliver din bucătărie este foarte realistă tocmai datorită efectelor sonore.Vă impuneți niște limite? Tăiați ce vi se pare că întrece măsura?DP: Sigur că filmăm mai mult decât rămâne în ce se vede pe ecran, dar tăiem scene nu neapărat din cauza efectelor sau a sângelui etc, ci pentru a păstra ritmul acțiunii. Este vorba doar de eficiență.Danny și Michael Philippou la premiera “Bring Her Back”, Sydney, 2025  Foto: Scott EhlerCum a fost tranziția de la scurtmetraje la filme de cinema?DP: Trecerea de la scurtmetraje online la filme de lungmetraj a reprezentat de fapt școala noastră de film, adică am învățat făcând. Tot ce am realizat înainte a fost, în realitate, pregătirea noastră pentru filmele pe care le-am făcut ulterior.MP: Diferența dintre conținutul online și lungmetraje este că acum presiunea este mult mai mare, sunt mulți oameni implicați, iar așteptările sunt mari.Când făceam conținut pentru YouTube filmam și editam când puteam noi, în ritmul nostru, publicam materialele și apoi publicul nostru, care ne cunoștea deja, le viziona.Acum filmele sunt lansate în lumea întreagă și sunt judecate de un public divers, iar fiecare poate extrage lucruri diferite din film. Este un proces creativ mai dificil, mai îndelungat, dar la final aduce și multă satisfacție. DP: Uneori reacţiile sunt devastatoare… dar ne gândim mereu la ce va urma, la ce vom face în viitor.Cum vă împărțiți sarcinile? MP: Ne concentrăm pe lucruri diferite în fiecare etapă de producție. Montăm amandoi în post-producție, împreună cu editorul filmului. Avem câte trei montaje diferite la fiecare scenă și apoi ne gândim: care este cea mai bună variantă?Danny se ocupă de efectele vizuale și de colorizare, eu am grijă de efectele sonore și de muzică, deci fiecare avem câte o zonă pe care o controlăm.Pe platou, Danny este cel care comunică cu actorii, iar eu îi transmit observații pe marginea scenelor filmate. Fiecare are importanța lui în tot procesul creativ.DP: Referitor la scenariu, eu îi trimit lui Michael scenele, pe care el le critică fără menajamente de fiecare dată. Așa lucrăm noi împreună.Danny și Michael Philippou la premiera “Bring Her Back”, Sydney, 2025  Foto: Scott EhlerCu ce vreți să rămână publicul după Bring Her Back?MP: Eu sper că va fi o experiență extraordinară pentru public și că vom depăși așteptările oamenilor, sper că ei vor simți ceva ce nu se așteaptă neapărat atunci când intră la filmul nostru. Mai sper, de asemenea, că oamenii vor dori să revadă filmul…DP: Pentru mine, scopul este acela de a face filme cu care oamenii să simtă o legătură, vreau ca personajele noastre să fie reale, veridice.Interviu de STEVEN GOLDMANTraducere & adaptare – Ioan BigFoto – courtesy of InterCom FilmNOTĂ: Filmul “Bring Her Back” / “Să o aduci înapoi” va avea premiera naţională pe 1 august. Citește și:Festivalul Cinemascop, o sărbătoare a culturilor europene, Zece zile de poveste la Eforie Sud Proiecții de film în aer liber și premiere cinematografice la Ora de film!function(t,e){"object"==typeof exports&&"undefined"!=typeof module?module.exports=e():"function"==typeof define&&define.amd?define(e):(t="undefined"!=typeof globalThis?globalThis:t||self).LazyLoad=e()}(this,function(){"use strict";function e(){return(e=Object.assign||function(t){for(var e=1;eVezi mai multe detalii pe site-ul oficial »