VIDEODOME | “THE SCALPHUNTERS” (1968, r: Sydney Pollack) 

“THE SCALPHUNTERS” (1968, r: Sydney Pollack) Aflat abia la al treilea său lungmetraj după ani buni petrecuţi în televiziune (cu folos în acest caz, întrucât a fost implicat în numeroase seriale Western, gen “Shotgun Slade”, “Frontier Circus” sau “Wagon Train”), respectatul cineast Sydney Pollack (2 Oscaruri pentru “Out of Africa”), al cărui carieră ascendentă este legată la începutul anilor ’70 îndeosebi de colaborarea cu Robert Redford (“They Shoot Horses, Don’t They?”, “The Way We Were”, “Three Days of the Condor”), livrează sub un titlu înşelător – “The Scalphunters” sugerează un film violent, făcând trimitere directă la politica infamă a autorităţilor americane de exterminare a băştinaşilor prin oferirea de recompense atractive pentru scalpurile aduse drept dovadă -, o comedie Western de acţiune, cu o dinamică departe de lentoarea uzuală a cadrelor largi cu vasta preerie şi cu băieţi vânjoşi cu Stetson-uri pe cap şi Winchester-uri în bandulieră care se uită meditativ cum apune soarele. Citește și:VIDEODOME | “THE ROVER” (2014, r: David Michôd)Dincolo însă de meritele lui Pollack, care înţelege să trateze naraţiunea în afara clişeelor (sau cele folosite sunt doar prilej de ironie, mai ales înţepăturile legate de Native Americans), filmul rezistă excelent în continuare trecerii timpului datorită prestaţiei savuroase a celor patru actori din rolurile principale.Genericul neconvenţional pentru un Western (acţiunea este plasată în jurul anului 1860), realizat ca o succesiune de planşe de storyboard de comics care introduce în scenă vânătorul solitar, om al naturii, precum Jeremiah Johnson (personajul interpretat de Redford în filmul cu acelaşi titlu al lui Pollack din 1972), dublat de muzica jucăuşă al prolificului Elmer Bernstein (“The Magnificent Seven”, ‘The Comancheros”, “The Sons of Katie Elder”, “True Grit”), ne dă un indiciu clar asupra abordării ludice a povestirii. După un sezon iernatic de vânătoare în singurătate, Joe Bass (Burt Lancaster, deja cu un Oscar pe şemineu pentru “Elmer Gantry”/1960 şi alte două nominalizări pentru “From Here to Eternity”/1953 şi, respectiv, “Birdman of Alcatraz”/1962) se îndreaptă tacticos spre lumea civilizată pentru a-şi vinde blănurile şi trofeele colectate, doar că acestea îi sunt confiscate de nişte indieni Kiowa cam cocalari, ce îi lasă drept compensaţie… un negru (“You’re an African slave by employment, black by color!”), pe educatul fost sclav din Louisiana, care se proclamă a fi ‘African-Comanche’, Joseph Lee (Ossie Davis, nominalizat la Globul de Aur pentru acest rol, pe bună dreptate întrucât reuşeşte să îi ia faţa lui Lancaster în multe dintre scenele în care sunt doar ei doi prezenţi).Dialogul în care Joseph îi aruncă nonşalant în limba latină noului său stăpân, analfabet machitor, argumentul “Caveat emptor legalis semper” (‘caveat emptor’ desemnând principul contractual care defineşte înstrăinarea unei proprietăţi) este memorabil.Să ne amintim, de asemenea, că filmul a avut premiera în anul asasinării lui Martin Luther King Jr. şi al apogeului Mişcării Americane pentru Drepturile Civile (1954-1968), care a avut ca obiectiv interzicerea completă a segregării rasiale şi a discriminării African-Americanilor în US. Paranteză închisă, trecem mai departe.OK, lipsit de agoniseală şi obligat să târâie în spate un ‘cioroi’ nedorit, joe Bass, mai încăpăţânat decât catârul care îi poartă blănurile furate, este decis să le recupereze profitând de faptul că indienii se vor îmbăta în mod exemplar.“If God made two greater inventions than a pretty woman and a bottle of whiskey, I ain’t heard of it!”.Între timp însă, apare în peisaj banda lui Jim Howie (Telly Savalas, nominalizat la Oscar pentru “Birdman of Alcatraz” din ’62 al lui John Frankenheimer), o gaşcă de derbedei (vă somez să îl recunoaşteţi pe câştigătorul Globului de Aur în 1987, Dabney Coleman, printre aceştia), ce se apucă să îi scalpeze pentru a-şi primi cei 25 de dolari pe bucată de ţeastă decupată de la Guvernul Statelor Unite ale Americii. Joseph Lee devine victimă colaterală, fiind capturat de banda care nu lasă nimic nevalorificabil în urmă şi îşi schimbă azimutul, loialitatea şi priorităţile odată ce află că bandiţii sunt în drum spre Mexic, ţară în care sclavia… nu există.Conştientizând acest lucru, afro-americanul începe să se dea bine pe lângă concubina bon-viveur-ului Howie, fostă prostituată acum cu alură de matroană dezabuzată Kate (Shelley Winters – Oscaruri pentru “The Diary of Anne Frank”/1959 şi pentru “A Patch of Blue”/1965), îmbârligând-o cu fabulaţii astrologice şi predicţii existenţialiste.Amândoi sfârşesc cu nişte vânătăi de mari dimensiuni pe pomeţi şi în jurul ochilor din partea lui şefu’.Mai ales că Jim, în ciuda comportamentului de măscărici (mai ales când e doar în izmene), devine deja enervat la maximum de decimarea progresivă a trupei sale datorită ambuscadelor lui Bass, care acţionează ca un veritabil proto-Rambo (în “First Blood”): avalanşe de stânci, infectarea apei potabile cu… ‘loco weed’, etc. Prefer să îl las pe apreciatul analist american Linc Leifeste să tragă concluzia:“Expertly framed and shot, this film looks beautiful in the way of classic westerns, almost flawlessly so… And while the plot is improbable, the writing is admirably concise and the dialogue sharp and witty. The film, a Western film mind you, achieves the rare feat of effectively conveying a social message beneath layers of action, suspense and humor, so that it never feels heavy-handed or preachy.”. Text de IOAN BIG | VIDEODOMECitește și:VIDEODOME | “PLAN 9 FROM OUTER SPACE” (1959, r: Ed Wood)VIDEODOME | “GRACE OF MONACO” (2014, r: Olivier Dahan)!function(t,e){"object"==typeof exports&&"undefined"!=typeof module?module.exports=e():"function"==typeof define&&define.amd?define(e):(t="undefined"!=typeof globalThis?globalThis:t||self).LazyLoad=e()}(this,function(){"use strict";function e(){return(e=Object.assign||function(t){for(var e=1;eVezi mai multe detalii pe site-ul oficial »